Ziua Nationala

Nu mai știm ce înseamnă patriotismul, credem că naționalismul înseamnă dragoste de țară. Nu știm să ne respectăm valorile, apreciem conducători violenți sângeroși și îi înjurăm pe cei ce ne-au făurit o țară. Am auzit lozici patriotarde cu duiumul în perioada comunistă dar și dupa. Legionarii făceau la fel, împărțeau ''dreptatea'' cu glonțul, în stânga și în dreapta tot ascunși sub lozinci ca mândria de a fi român și dragostea de țară. Vorbe mari, înălțătoare, dar goale de conținut, justificări ale unor crime oribile. Azi cam la fel. Să fim mândri că suntem români. O spun mai ales politicienii penali. Ăștia sunt primii ce se mândresc. Ziua națională ar trebui să fie o zi ce-i unește pe toți cetățenii țării, indiferent de etnie, culoare, religie, sau orientări sexuale. 1 Decembrie este o sărbătoare a românilor dar nu și a altor etnii. Majoritatea țărilor își serbează ziua națională de ziua câștigării independenței. 10 Mai a fost ani buni ziua națională a României și așa ar fi trebuit să fie și azi. Ne supărăm că unii își pun doliu și nu se bucură cu noi. Aud zilele astea cuvântul madru că sunt român de zeci de ori. Care e motivul de mândrie, măcar unul singur? Ieri doi copii născuți prematur au murit din cauza bacteriilor din spital. Asta e doar un exemplu din zecile sau sutele de astfel de exemple. Nu, nu este azi niciun motiv de mândrie că ești român. Mergem în sânul unei comunități etnice in Sf. Gheorghe, pentru a defila pe străzi, urlăm injurii la adresa lor, îi amenințăm, le negam pana si existenta, toate astea cu drapelul fluturat amenințător și desigur suntem mândri de asta. 15%, vreo trei milioane, semnează inițiative de schimbare a constituției pentru a îngrădi libertatea altei minoritati. Alt motiv de mandrie. Ziua de 1 Decembrie e aleasă pentru a ne arată puterea, a putea spune că azi noi suntem stăpâni, a arată unei minorități etnice, că noi suntem cei ce au painea si cutitul. Puteti să va supărați, dar azi nu există niciun motiv de mândrie. Hai întâi să construim o țară cu care să ne mândrim. Să ne facem autostrăzi, cai ferate, un sistem de sănătate bun, unul școlar modern, o tara in care toți cetățenii să simtă că sunt respectați fără discriminări, fără abuzuri. Atunci da, poți spune că ești mândru. Sa fiu mândru că ies în stradă împotriva politicienilor corupți pentru ca mai apoi la alegeri poporul să îi voteze din nou în funcții de conducere? E și normal să-ți radă-n nas, doar ei sunt aleși de popor. Sa fiu mândru că se neagă holocaustul nu de un om simplu, ci de persoane publice fără că ele să fie pedepsite, ba dimpotriva sunt lăudate? E nevoie ca de ziua națională să facem o paradă militară? Cu sute de soldați, cu mașini de război, cu avioane de lupta? Suntem noi un neam razboinic? Sau dorim sa compensam ca de-a lungul timpului cei din jurul nostru ne-au considerat niste simpli pastori si nu niste cavaleri in armuri pe cai albi salvatori ai lumii asa cum le place unora sa se creada? Asta e mândria noastră? Să ne arătăm mușchii? Nu era mai frumos ca fiecare comunitate din țară asta, etnică, religioasă, de orice fel ar fi ea, să iasă și să își prezinte cultura, tradițiile, să ne cunoaștem între noi, să lăsăm privirile încruntate, ura și pumnii încleștați fluturati în vânt? O zi națională ar trebui să fie un motiv de bucurie, nu de etalare de arme, nu de nationalisme infantile, nu de ura.